Să deschidem ochii

Dragi cititori, m-am gândit să mă opresc puțin din visare și să încerc un altfel de articol. În sensul că ar trebui să fie mai cu picioarele pe pământ, nu că celelalte n-ar fi. Dar cred că ar trebui să facem o mică incursiune în ce se întâmplă în fiecare zi aici la noi. După cum ați observat, au mai apărut câteva canale românești, în primul rând de știri, și asta probabil că urmează un an electoral. Nu spun că e rău, ci dimpotrivă, e bine să nu fie monopol. Problema apare totuși în momentul în care nu știi pe cine să crezi. De asemeni, s-au înmulțit exagerat de mult și supermarketurile. Într-adevăr, e mai comod să iei totul dintr-un singur loc și mai ieftin decât la magazinul de la colțul blocului unde găsești aceleași produse. Dar odată ajunși în marile magazine, te trezești că ai luat de două ori mai mult decât ți-ai propus pentru că ai găsit „promoții”. Ca să nu mai zic de calitatea produselor care trebuie să reziste săptămâni întregi pe rafturi. Aditivi, coloranți, emulgatori, potențiatori și multe alte chimicale se regăsesc în mai toate produsele. Ar dura de trei ori mai mult cumpărăturile dacă ar fi să citim toate etichetele la ce cumpărăm și toată lumea e în criză te timp.

Cum mai petrecem noi timpul liber după ce ne-am plictisit de vizionat programele preferate și nu mai avem de făcut cumpărături? Unii stau la calculator pierzând timpul pe facebook sau jucându-se online. Alții se „distrează” prin cluburi spărgând sute sau mii de lei în fiecare sfârșit de săptămână înecându-se în alcool. Mai mergem prin Mall la cinema, sau să mai vedem ultimele apariții în materie de modă. Stilul nostru de viață ne obligă să trăim de la o lună la alta d.p.d.v financiar, pentru că salariul este cum este. România trăiește într-o sărăcie cruntă iar cei care reușesc să trăiască un pic mai bine ignoră posibilitatea că li s-ar putea întâmpla și lor o nenorocire. Criza prin care am trecut ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri și să ne trezească din visare.

Și dacă tot vorbeam de leafă, unde muncim? La momentul actual, unde găsim dacă reușim să găsim ceva. Locuri de muncă ar fi, dar majoritatea dintre noi având studii superioare ar dori să lucreze în domeniu și deh, în fiecare an absolvă de 10 ori mai mulți studii universitare comparativ cu locurile de muncă ce apar pentru ei. Am ajuns o țară de vânzători și șoferi. Ca să nu mai zic de bani, salariile fiind foarte mici pentru că forță de muncă este și cei care o oferă plătesc prost. Poate părea puțin cam exagerată comparația pe care o voi face în continuare dar trebuie menționată: Elveția, o țară cu 8 milioane de locuitori are un PIB de cca. 500 miliarde $ comparativ cu România care are 20 milioane de locuitori doar 200 miliarde USD. În Elveția 65% din această sumă, adică 325 miliarde provine din impozitul pe salariu, pe când în România doar 35% din PIB înseamnă acest impozit. Făcând o comparație e lesne de înțeles diferența de nivel de trai dar în primul rând cea de salarizare. Din acest motiv, dacă unul dintre noi are rămâne fără venit un an de zile ar muri de foame pe când ei, au avut grijă sa-și facă economiile necesare supraviețuirii în cazuri extreme. Noi însă trăim de pe azi pe mâine. Cei care ne conduc și-au pus amprenta destul de bine pe situația actuală dar și indiferența și ignoranța noastră au dus la acest rezultat. Sunt și cetățeni care încearcă să facă lucruri bune însă cei care le sunt împotrivă sunt cu mult mai mulți și mult mai puternici. Fără susținerea voastră munca lor este în zadar.

Aici intervine chestiunea cea mai importantă la momentul actual în civilizația noastră  și anume informația. Media, presă, internet, toate sunt izvoare de informații și sunt atât de multe, diferite și controversate știrile încât e greu să te bazezi pe ele. În mod normal cu cât sunt mai variate locurile din care te poți informa cu atât mai bine însă vei rămâne surprins să afli cât de ușor poți fi bulversat și manipulat de unele dintre ele, ca să nu mai spun de timpul de care ai nevoie pentru a le parcurge pe toate. O filtrare a informațiilor este necesară dar care ar trebui să fie principiul pentru asta? O altă mare problemă care apare este lipsa de interes a multora de a se informa, aceștia preferând să trăiască în ignoranță. Urmează campania electorală în care mulți dintre noi nu mai putem avea încredere, dar care sunt alternativele? Vom avea oare ocazia să punem ștampila de vot peste numele unei persoane care vrea să lucreze pentru interesele noastre sau va trebui să alegem din nou din mai multe rele pe cel mai mic? Avem puterea de a ne alege conducătorii dar cum putem ști cine se ascunde în spatele imaginii pe care un individ și-o formează cu ajutorul campaniei electorale? Probleme care astăzi vă sunt străine mâine ar putea să vă facă viața un calvar. Este datoria noastră să facem ceva în privința asta dar mulți dintre noi se limitează la a se gândi ce va mânca mâine, ce filme rulează în seara asta, în ce club se va duce la sfârșitul săptămânii și ce vestimentație își va alege. Acest ritm a intrat în rutină și e greu să-l schimbăm pentru că nu suntem obișnuiți să gândim în perspectivă. Puterea stă în mâinile noastre dar mulți dintre noi pur și simplu nu vrem să ne-o asumăm preferând să stăm pe tușă când e nevoie de noi pentru ca mai apoi să ne plângem de incompetența celor pe care noi i-am ales. Cât credeți că trebuie să mai treacă pentru a ne trezi la realitate? Oare suntem atât de indiferenți încât să reacționăm doar când ne ajunge cuțitul la os sau când suntem aduși la sapă de lemn? Avem nevoie de oameni care să conștientizeze că pământul acesta nu este al nostru ci al urmașilor urmașilor noștri însă după cum merg lucrurile observ că multă lume trăiește după principiul „După mine, potopul”. Este în mâinile noastre destinul acestei țări și implicit, viitorul copiilor noștri. Dacă îi iubiți veți face tot posibilul să le oferiți mediul de care au nevoie pentru o viață bună. Înainte de a spune nu, trebuie mai întâi să încerci

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Putere de Creaţie sau de Evoluţie

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să găsească o explicaţie  fenomenelor pe care nu le înţelegeau. Astfel a apărut religia şi ştiinţa, două ramuri care sunt în principiu opuse. Religia merge pe ideea „crede şi nu cerceta”, chiar dacă cercetarea se referă în primul rând la divinitate, iar în ştiinţă cercetarea este principiul de bază. Eu personal sunt de acord cu ambele variante, ştiinţa fiind incapabilă la momentul actual de a explica o multitudine de fenomene supernaturale ce au loc pe această planetă. Pe de altă parte, religia este nevoită cu fiecare descoperire ştiinţifică făcută să accepte compromisuri. Ceea ce mulţi oameni din ambele domenii exclud este o simbioză a celor două domenii. Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem că într-o sută de milioane de ani omenirea va avea posibilitatea să implementeze viaţă pe o altă planetă, însă fără a coloniza planeta, scopul fiind doar supravegherea evoluţiei. Să încercăm să mergem mai departe şi să ne imaginăm că într-o sută de milioane de ani vom ajunge la un nivel atât de avansat încât vom avea conştiinţă nemuritoare, scopul nostru ca fiinţă fiind supravegherea evoluţiei vieţii pe alte planete fără a interveni în cursul natural al lucrurilor, şi asta nu pentru că nu am putea, ci pentru că am ajuns la un nivel înalt al conştiinţei şi nu mai suntem interesaţi de exercitarea puterii aşa cum o ştim noi. În acel moment ne putem considera creatorii unei lumi ce evoluează, observatori ce au puterea de a nu interveni chiar dacă lucrurile merg într-o direcţie greşită. Şi acum vă întreb de ce nu ar fi acest lucru valabil şi în cazul nostru? Divinitatea în religia creştină este ceva cu mult mai presus de ceea ce ne-am imaginat noi, dar pe ansamblu se aseamănă. Poate nu vom fi capabili să creăm un alt univers cu miliarde de galaxii, fiecare alcătuită din miliarde de stele, dar poate dacă ne vom orienta evoluţia pe un făgaş normal, vom avea posibilitatea de a fi creatorii propriei lumi. Dar pentru a face aceasta trebuie să ajungem la o conştiinţă nemuritoare ce nu va interveni direct în cursul normal al evoluţiei propriei creaţii. Trebuie să avem această putere, la fel cum încercăm momentan să nu intervenim în viaţa triburilor ce nu au avut contact cu civilizaţia la noi pe tera. Da,  încă sunt triburi ce trăiesc izolate de restul lumii dacă nu ştiaţi şi există oameni ce au ca scop protejarea lor de contactul cu civilizaţia? Nu ştim mai nimic despre ei şi nici ei despre noi. Trăim în două lumi diferite pe aceiaşi planetă.  Studierea lor ar presupune contact reciproc.

În natură, speciile au evoluat pentru a supravieţui cât mai bine în mediul în care trăiesc. Exercitarea puterii între membrii aceleiaşi specii este foarte clară, fie că e vorba de apărarea teritoriului, fie că ne referim la perpetuarea speciei şi se bazează în special pe forţa brută. Dar dacă ne referim la umanitate, cum putem defini puterea? Când putem spune că un individ este mai puternic decât altul? Este neapărat nevoie să ne exercităm puterea pentru a domina alţi oameni? Când suntem puternici cei din jurul nostru ne iubesc sau se tem de noi? Aceste întrebări simple vor avea răspunsuri diferite de la om la om în funcţie de propria experienţă de viaţă. Care este raspunsul tău la aceste întrebări?

Indiferent care sunt convingerile tale în ceea ce priveşte creaţia sau evoluţia, oricare ar fi sistemul tău de valori, alegerile pe care le facem în viaţă ne afectează atât pe noi cât şi pe cei din jurul nostru. Suntem direct responsabili pentru acţiunile noastre şi nu avem nici o scuză pentru folosirea în scopuri egoiste a propriei puteri. Nu mă înţelegeţi greşit, nu spun că e rău să duci o viaţă prosperă, cu un nivel de trai ridicat ci dimpotrivă. Dar încearcă să nu te faci răspunzător de nefericirea altora ci dimpotrivă. Avem tot ce ne trebuie să trăim aşa cum trebuie. Să începem să facem asta chiar din acest moment şi să nu ne împedicăm de sistem, societate sau orice altceva. Recunosc că şi mie mi-e încă greu pentru că sunt abia la început dar sper că uşor uşor voi ajunge la rezultatul dorit. Primul pas pe care l-am făcut a fost să impărtăşesc aceste gânduri cu voi, cei care aţi fost îndeajuns de curioşi pentru a citi acest articol. Suntem în viaţă şi acest lucru contează cel mai mult.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Greu la deal, ușor la vale

Îmi aduc aminte de copilărie când ascultam povești pe discurile de vinil și mi-a rămas întipărită în minte o replică: „La plăcinte înainte, la război înapoi”. Așa i-a dojenit craiul pe fii săi în opera „Harap Alb” pentru că nu erau în stare să treacă de ursul ce le ieșea în cale. Dacă ar fi să facem comparație, în ziua de azi situația a rămas neschimbată. Mai toată lumea vrea să traiască împărătește cu muncă cât mai puțină. Se fură, se dau „buf-uri” economice, înșelătoriile sunt la tot pasul, munca cinstită fiind opțiunea cea mai proastă când vine vorba de ridicarea ștachetei nivelului de trai. Sistemul fanariot ce guvernează mințile majorității este atât de puternic înrădăcinat încât e mai ușor să defrișezi toate pădurile țării decât să elimini această mentalitate din mintea oamenilor. Păi când ajungi să-ți încredințezi viața în mâinile unui medic nu-ți mai vine să te gândești la bani, scoți din buzunar „șpaga” și stai mai liniștit. Că și doctorul la rândul lui dacă este oprit de poliție pentru că a circulat neregulamentar preferă să-și înjumătățească amenda și să nu mai fie nevoit să umble pe la diferite instituții pentru a o plăti și rezolvă problema pe loc. Păi săracul polițist are copii la facultate și e multă cheltuială, examenele sunt scumpe și el dorește pentru odrasle să termine studii superioare pentru a avea posibilitatea unui viitor mai bun. Și e mult mai ușor să scoți din buzunar niște hârtii decât să înveți. Iar profesorii vor avea nevoie și ei la rândul lor de asistență medicală și ciclul se repetă.  Nu e peste tot așa, dar se întâmplă și asta e realitatea. E foarte greu să te debarasezi de obiceiuri, vicii, sau alte activități ce ne modelează viața în mod constant. Chiar dacă ajungem să realizăm lipsa de beneficii a unor astfel de acțiuni, de obicei nu intenționăm să facem nimic pentru a schimba lucrurile sau prea puțini dintre noi o fac. După 30 de ani de fumat, doar frica de moarte te poate convinge să te lași, dar cateodată nu e de ajuns. Majoritatea dintre noi avem nu doar unu, ci  multe astfel de vicii mai mult sau mai puțin dăunătoare, nu numai pentru fizic dar și psihic. Ni s-a spus că nu trebuie să ne facem probleme dacă suntem obezi, frumusețea vine din interior dar eu îți spun sincer că ți-ai bătut joc de corpul tău dar nu prea târziu să remediezi problema dacă încă nu ai ajuns pe patul de spital. În momentul când faci exces vei obține un rezultat nu prea plăcut mai tot timpul. Și odată apucat pe drumul viciilor e foarte greu să te întorci acolo unde trebuie. În general ești manipulat să ai cât mai multe vicii, pentru că acestea aduc venituri anumitor oameni și prea puțin sunt interesați de efectele pe care produsele lor le au asuprea noastră. Nu e nevoie să enunț aici care sunt acestea, fiecare le știe foarte bine.

Cum putem totuși să ne debarasăm de vicii? Nu ne obligă nimeni să le adoptăm, o facem voluntar din curiozitate și apoi e prea târziu. Când se ajunge la extrem, familiile se destramă, sănătatea se șubrezește, mintea o ia razna și nu mai suntem ceea ce ar trebui să fim. Măcar pentru urmașii noștri ar trebui să găsim o soluție, și sunt sigur că aceasta nu e prohibiția. Știu că nu e ușor dar rezultatul ar trebui să ne fie îndeajuns de mulțumitor. Singurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic. Așa că, puțin câte puțin, împreună vom încerca să trecem peste toate obstacolele și să fim ceea ce ar trebui să fim și anume o ființă  care este născută pentru a prospera. Și eu cred că trebuie să acționăm cu blândețe, cu bun simț, cu altruism. Începem cu începutul, mergem pas cu pas până ajungem la sfârșit. Trebuie să ne intereseze doar ceea ce ne este benefic pentru a evolua ca ființă pe acest pământ. Asta este natura vieții.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nimic nu se consumă, totul se transformă

V-ați întrebat ce se întâmplă cu noi în momentul când ridicăm de jos un obiect? Dar după ce am luat cina? Sau atunci când încercăm să rezolvăm o problemă? Chiar și atunci când dormim? Cu siguranță le considerați acțiuni banale dar ați fi surprinși cât de mulți cercetători încearcă să înțeleagă cum funcționăm în anumite momente din viață. Eu nu sunt unul dintre ei așa că nu știu prea multe, dar sunt sigur totuși că unul dintre cea mai mare însemnătate pe parcursul vieții îl are „combustibilul” cu care funcționăm. Da, pentru a face toate cele despre care v-am întrebat la începutul articolului avem nevoie de energie. Pentru a o procura trebuie să ne hrănim, să ne hidratăm, să respirăm, să ne menținem corpul la o anumită temperatură. Dar imaginați-vă un automobil diesel pe care îl alimentăm cu un combustibil inferior, folosim apa de la robinet în loc de apă distilată pentru răcire, nu schimbăm uleiul niciodată sau filtrele de aer. Mașina va funcționa, pentru o perioadă dar în timp vor apărea defecțiuni iar într-un final va refuză să mai pornească sau chiar dacă v-a porni, ori nu se va mișca din loc ori te vei trezi că te lasă baltă la jumătatea drumului. Veți spune că așa e, dar noi nu suntem mașini, suntem organisme vii ce funcționează pe alte principii.  Nimic mai adevărat însă procesele prin care trece corpul nostru pentru a ne furniza energia necesară sunt izbitor de asemănătoare. Hrana este transformată printr-un proces complex la nivel celular în energie și produși de reacție. Pe parcursul istoriei, omul a evoluat perfecționându-și toate funcțiile necesare vieții, la fel ca orice organism viu de pe tera. De exemplu suricatele, un mamifer mic din specia mangustelor se hrănesc cu scorpioni și au dobândit imunitate la veninul acestuia.

În ultimul secol cercetătorii au făcut descoperiri uluitoare în mai toate domeniile făcând invenții nenumărate. Am reușit să imităm sintetic substanțe noi ce se găsesc în natură, să modificăm la nivel genetic celule, am creat roboți care ne ușurează munca. Ceea ce mulți dintre noi nu știu este faptul că după zeci de mii de ani de evoluție corpul uman a fost pus în  situația de procesa substanțe noi fără a avea informațiile necesare în acest scop. Natura complexă a organismului nostru se poate adapta în timp la schimbări însă treptat. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp a pus corpul uman într-o mare dilemă. Brusc, el a fost nevoit să se adapteze la prea multe schimbări într-un timp mult prea scurt. Și aici mă refer strict la procesul prin care corpul își procură energia. Tot sistemul nostru de alimentație în ultima sută de ani s-a schimbat radical. Pentru a vindeca bolile ce apar datorită faptului că ne hrănim defectuos apelăm la medicamente realizate sintetic care au reușit nu numai să ne distrugă organismul dar utilizarea lor haotică au adus bacteriile și virușii responsabili pentru aceste boli la stadiul de imunitate în momentul folosirii lor. Să fie aceasta calea spre evoluția ființei umane? Aș vrea să pot răspunde afirmativ la această întrebare dar toate indiciile mă trimit în direcția opusă.

Concluzia la care am ajuns este că hrana are cel mai mare impact asupra corpului, pentru că este prezentă zilnic în viața noastră. În contrast, se pare că în ultima perioadă acest aspect prezintă din ce în ce mai puțin interes pentru noi. Suntem prea puțin interesați de materia necesară pentru a opera, atât timp cât o facem. Contează prea puțin ce mâncăm, important este gustul care ni-l oferă. Organele noastre interne se luptă zilnic să ne țină în viață încercând să proceseze porcăriile pe care le băgăm în gură. Găsim în natură surse de energie perfecte pentru organismul nostru dar le ignorăm doar pentru că tot noi le-am făcut mai greu accesibile. Încet dar sigur, ne depărtăm de ceea ce este cel mai benefic pentru noi, pentru a câștiga timp. Poate am câștigat azi treizeci de minute pentru că am luat o gustare în fugă la un fast food, dar tot acest timp ne va fi luat înapoi la un moment dat când vom fi nevoiți să umblăm zile întregi prin spitale pentru afecțiuni legate de alimentație proastă. Combinația cu alți factori externi nocivi agravează problemele dar deja e prea târziu pentru a mai schimba ceva. Lucrurile stau și mai prost în momentul în care privim sistemul sanitar actual din țara noastră. Din acest motiv, eu personal prefer să acord mai multă atenție aspectului nutritiv al vieții mele în speranța că voi reuși să-i ofer corpului meu „combustibil” de o calitate superioară. Din nefericire și eu mai dau greș din când în când dar sper ca într-o bună zi să reușesc ca tot ce corpul meu transformă în energie pentru a-mi asigura supraviețuirea să nu-mi fie dăunător, nici pe termen lung, nici pe termen scurt. Știu, pare ideal, dar nu e imposibil. Soluții sunt și vreau să le găsim împreună. Acesta e și motivul pentru care scriu aceste articole, pentru a găsi soluții la ce este benefic și ce nu pentru fiecare subiect în parte. Împreună nu avem nevoie de zeci de ani de studiu și erori pentru a ne da seama care anume din convingerile noastre sunt neverosimile. Avem la dispoziție principiile cheie ale metodei științifice iar cu franchețe și scepticism învățăm să abordăm realitatea diferit, înlocuind tot timpul certitudinea cu probabilitatea. Nimic nu trebuie luat ca atare, ci sintetizat cu ajutorul propriei conștiințe, independent de orice sistem de valori pentru a-l putea situa obiectiv acolo unde își are locul. Acesta este punctul meu de vedere în ceea ce privește raporturile dintre corp/hrană/energie. Al vostru care este?

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Corpul fizic

După cum am scris și în articolul precedent, din două celule am ajuns la stadiul de corp funcțional. Procesele ce au loc pe parcursul acestei evoluții au fost studiate în detaliu mai ales în ultima perioadă pentru că dispunem de tehnologia necesară pentru a face acest lucru. Acestea sunt însă chestiuni complexe și nu mă voi axa pe ele, ci voi încerca să dezbat anumite subiecte mai simple.

În primul rând, mă întreb de ce are nevoie corpul pentru a avea o viață perfectă, sau cât mai aproape de perfecțiune? Corpul este programat genetic pentru a îndeplini anumite funcții ce susțin viața, și face aceasta involuntar, sau mai bine zis nu trebuie sa-i ordonăm noi corpului să îndeplinească funcțiile ce-i sunt necesare pentru supraviețuire. Suntem atât de complecși încât unii dintre noi reușesc să trăiască în cazuri extreme, cum a făcut și acel individ care a trăit timp de 11 săptămâni rătăcind în largul oceanului, colectând apă de ploaie pentru a se hidrata și hrănindu-se cu viețuitoarele ce înotau lângă barca sa.

Peste tot în natură ne întâlnim cu organisme extraordinare ce s-au adaptat condițiilor de viață extrem de bine, de la milenarii arbori sequoia până la ultra rapidul ghepard. Noi suntem totuși singurii ce am reușit să modelăm mediul înconjurător foarte vizibil adaptându-ne la toate condițiile de viață de pe tera. Cu ajutorul creierului, corpul execută operații deosebit de ingenioase ținându-ne în viață cât mai mult timp. Totuși, ajungem la momentul în care o parte a corpului nu-și mai poate îndeplini rolul și atunci funcționarea este defectuoasă ca într-un final să înceteze. Unii dintre noi mor la foarte puțin timp după naștere, alții reușesc să trăiască peste o sută de ani.

Din dorința de a trăi cât mai mult oamenii au făcut nenumărate cercetări pentru a descoperi ce anume ne face să operăm defectuos, din ce motiv organismul nostru se oprește din funcționare și cum putem amâna cât mai mult acest lucru. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor, involuntar sau nu, ne tratăm corpul ca și cum ar fi o mașinărie perfectă care nu are sfârșit. Acest lucru duce nu numai la micșorarea duratei de viață ci și la un trai în care ne lovim de boli, dizabilități fizice și mentale, stări de spirit neconforme cu natura noastră și multe altele și toate acestea datorită faptului că nu dăm importanța cuvenită corpului nostru.

Dacă propriul trup ne ajută să experimentăm viața de ce suntem atât de neglijenți cu el? De ce ne încărcăm mintea cu informații ce nu ne aduc nici un beneficiu pe toată perioada vieții? Am ajuns oare la momentul în care involuntar ne tratăm corpul ca pe o simplă mașină? Se pare că am evoluat într-o direcție în care suntem dependenți de tehnologie, și mai grav, suntem nevoiți să folosim tehnologii dăunătoare pentru corp. Aș putea continua la nesfârșit cu întrebări și ipoteze, dar prefer să mă opresc aici. Cu timpul vom încerca să găsim răspunsuri la tot ce mintea noastră își poate imagina.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Viața și nu numai

Viața ca și cuvânt are mai multe înțelesuri. Aș putea spune că fiecare dintre noi ar trebui să ajungă la propria definiție pentru viață și mi se pare ceva firesc. Probabil că nu este așa deoarece unele aspecte ne sunt impuse de la naștere și mulți dintre noi adoptăm voit sau nu anumite definiții,  stiluri de viață, concepții, sisteme de valori, idei, și așa ne definim caracterul, personalitatea, ne diferențiem ca indivizi în societate. Dacă urmărim viața în natură ne dăm seama de complexitatea ingineriei ce are loc pe tera. Chiar noi am fost în primul moment al existenței noastre două celule, doar două iar acum suntem trilioane de celule diferite fiecare având rolul său și asta doar în câțiva ani. Nu sunt medic, biolog sau  neurolog să am cunoștințe avansate de anatomie, este de ajuns doar să ma uit la mine și să-mi imaginez ce se întâmpla cu mine la nivel celular și atunci rămân uluit de exactitatea cu care corpul meu își desfășoară activitatea.

Majoritatea dintre noi ne naștem perfect sănătoși, dar nu toți. Din momentul în care spermatozoidul fecundează ovulul suntem dependenți de mediul înconjurător. Pentru primele 9 luni, evoluăm în interiorul mamei și împărțim același corp. Tot ce o afectează pe ea, ne afectează direct și pe noi. După naștere, nu ne putem susține singuri și avem nevoie de ajutor din partea celor care și-au luat angajamentul de a ne crește. Acțiunile lor ne vor influența viața și nu putem face nimic. Odată cu trecerea timpului dependența de cei care ne-au crescut începe să scadă, iar dacă ei și-au jucat bine rolul putem spune că am pornit cu dreptul în viață. În sfârșit ajungem la momentul în care experiența acumulată ne poate ajuta să devenim independenți, să putem trăi liber. Libertatea de a ne fi propriii stăpâni o are fiecare individ în parte. Noi ar trebui să decidem pentru propria persoană. Dar oare deciziile noastre sunt întotdeauna cele mai benefice? Pe ce bază facem aceste decizii, cine sau ce ne influențează alegerile, de ce deciziile noastre nu coincid? Oare nu ar trebui să avem toți același scop? Dacă ar trebui să ne îndreptăm împreună către aceiași direcție ce distanță am parcurs? Cât suntem de departe de scopul nostru final comun? Dar mai întâi, avem oare un scop final comun și dacă da, care este acesta? Câți dintre noi împărtășim aceste convingeri?

Sunt oare prea multe întrebări? Dimpotrivă. acestea sunt doar câteva dintre dilemele cu care eu personal mă confrunt în fiecare zi. Am ajuns să conștientizez anumite lucruri care mă frământă în interior. Sper ca în scurt timp să rezolvăm împreună una câte una aceste probleme. Sunt sigur că suntem destul de mulți care dorim să găsim o soluție comună. Nu cred că sunt singurul care își pune astfel de întrebări. Probabil suntem puțin dar totuși îndeajuns de mulți. Iar pentru asta, avem nevoie de imaginație, de adevăr, de sinceritate dar în primul rând, trebuie să simțim în interiorul nostru că ne identificăm cu ceea ce spunem și nu doar copiem ideile altora pe care noi le găsim plăcute.

Iar când toate acestea vor fi rezolvate, nu ne rămâne decât să ne bucurăm de viață, mai mult de cât am făcut-o până acum.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu